Dragostea durează doar 3 ani?

Dragostea durează doar 3 ani? Sau 5? Sau 2? Dragostea durează? Imagine cu 2 îndrăgostiți
Dragostea durează doar 3 ani? Sau 5? Sau 2? Dragostea durează?

Dragostea durează? Dar până la urmă, ce e dragostea? Nu știu ce părere aveți voi, dar iată mai jos răspunsurile la care m-am gândit eu când mi s-au pus întrebările astea:

Ce e mai exact dragostea?

Uneori, suntem atrași nebunește de o persoană pe care nici nu o cunoaștem. Și e o atracție atât de puternică, încât, în ciuda tuturor contraargumentelor, nu îi putem pune capăt. Vezi o femeie superbă la metrou. Ea ea e pe peron, tu mergi mai departe. Dar, pentru o clipă, ochii voștri se întâlnesc și, în câteva secunde, îți derulezi în minte toată povestea vieții voastre așa cum ar fi putut ea să fie. Sunt oameni care trăiesc toată viața cu magicul „cum ar fi putut fi”.

Neumbrit de realitățile fruste ale vieții, idealul trăiește mai departe într-un colțișor secret al minții lor. Idealul trăiește în mintea fiecăruia dintre noi. Și, uneori, întâlnim pe cineva care ar putea fi acel El sau Ea. Un psihanalist ar zice că, în partenerul de viață, ne căutăm părinții ideali. Alții spun că ne căutăm pe noi aș cum ne-am dori să fim de fapt: mai frumoși, mai extrovertiți, mai cu picioarele pe pământ.

Și cât durează dragostea?

3, 4, 5 ani? Dragostea nu durează? Eu aș zice că pasiunea nu durează. Dar dragostea poate să dureze. Ce înseamnă pasiunea? Înseamnă fluturi în stomac, înseamnă curajul nebunesc de a risca să lași pe altcineva să te facă să suferi, înseamnă să uiți de tine.

Care e diferența între dragoste și pasiune?

Și, dacă dragostea nebună semnifică să te lași prins în mrejele realității altuia, eu cred că dragostea care nu ține de patologic reprezintă două realități care se contopesc împreună. Înseamnă să fii atât de fascinat de lumea celuilalt, încât să vrei să o internalizezi. Și înseamnă ca celălalt să-și dorească să aducă în universul său interior o părticică din lumea ta pentru că i se pare că ar face-o mai frumoasă.

Înseamnă să treci cu vederea faptul că și-a lăsat șosetele în mijlocul dormitorului pentru că nici el nu ți-a reproșat că n-ai spălat vasele… Și poate chiar să te amuze (din categoria „numai el putea să facă asta”). Înseamnă să cunoști pe cineva atât de bine, încât să poți să-i termini vorbele. Să știi ce-l face să râdă chiar și atunci când e supărat.

Înseamnă ca acel el sau ea să te facă să vrei să fii mereu mai bun, pentru că ai pe cineva alături care crede în tine. Și, după mine, asta este ceva mult mai profund, mai durabil și mai valoros decât pasiunea. Este acel lucru în care pasiunea ar trebui să se transforme, să evolueze, la fel cum un copil devine în timp un adult.

Mai merită să mai căutăm dragostea?

Oamenii pornesc în aventura dragostei și a căsătoriei cu mult optimism și multe speranțe. 40% dintre căsnicii sfârșesc însă printr-un divorț. Ajungi să te întrebi atunci dacă mai merită în ziua de azi să mai cauți dragostea. Dacă oamenii mai sunt capabili de asemenea sentimente profunde. Poate au devenit prea egoiști, prea concentrați asupra propriilor nevoi, prea obosiți și tracasați ca să mai acorde timpul și efortul necesar pentru clădirea unei relații durabile.

Părerea mea este că niciodată nu trebuie să renunțăm să mai căutăm dragostea. Pentru că dragostea e unul dintre puținele lucruri care pot contrabalansa elemente intolerabile care fac parte inevitabil din ceea ce înseamnă viața precum boala, îmbătrânirea sau moartea. Atunci când renunțăm la izolare și singurătate ne asumăm riscul major de a fi răniți. Dragostea de cuplu care înseamnă dărâmarea tuturor barierelor de protecție pe care le-am clădit în timp. Dar ce sentiment eliberator poate fi să trăiești într-o lume fără ziduri!

DISTRIBUIE
Ruxandra Comșa
Pasionată de cărți, psihologie, limbi străine, comunicare, dar în special de tot ceea ce este legat de natura umană, Ruxandra crede în puterea transformatoare a cuvântului și modului în care acesta ne poate schimba pe noi înșine și lumea în care trăim. Redescoperind energia creatoare din adâncul nostru, putem elibera o uriașă forță constructivă care să ne remodeleze întreaga existență. Nu e niciodată prea târziu și nu suntem niciodată prea slabi, prea bătrâni sau prea obosiți pentru a deveni exact cine ne dorim să fim. De profesie traducător și content writer, Ruxandra este studentă la Facultatea de Psihologie „Titu Maiorescu” și absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității București.