Locus de control extern

Măsura în care un individ crede că deține controlul asupra rezultatului evenimentelor din viața sa, spre deosebire de credința că acesta se datorează un forțe externe aflate în afara controlului său.  Termenul de locus de control sau loc de control a fost introdus de Rotter în 1966  printr-un articol publicat în Psychological Monographs în care a rezumat rezultatele muncii sale de peste 10 ani și a studenților săi cu privire la această noțiune. Locusul de control reprezintă așadar măsura în care un individ consideră că este capabil să influențeze evenimentele din mediul său. Practic, eu consider că sunt agentul determinant pentru anumite situații/evenimente (că acestea se întâmplă datorită mie) sau că soarta, Dumnezeu, alții sunt responsabili pentru ceea ce mi se întâmplă. De exemplu, un elev care pică un examen are în orice situație o scuză la îndemână: era prea cald în încăpere și nu se putea concentra, nu se simțea bine, testul nu a fost corect. El nu-și asumă niciodată responsabilitatea, chiar dacă, pur și simplu, nu a învățat suficient.

Persoanele cu locul de control extern atribuie rezultatele evenimentelor unor circumstanțe externe și chiar propriile lor acțiuni se datorează sorții, norocului, influenței unor persoane cu autoritate (cum ar fi un medic, un profesor etc.). Aceste persoane tind să dea vina pe ceilalți pentru eșecul sau succesul lor. Locusul de control intern este asociat cu un nivel mai ridicat de atingere a obiectivelor, de împlinire în viață a individului spre deosebire de cel extern, în cazul căruia individul crede că nu are niciun control asupra sorții și a vieții sale. Persoanele cu un locus de control extern prezintă un risc mai crescut de depresie și de stres față de cele cu un locus de control intern.