Secretele creierului uman – Sandra Aamondt și Sam Wang

Secretele creierului uman - Sandra Aamondt și Sam Wang, recenzie la o carte care deconstruiește mituri și pune în locul lor realități care să ne ajute să funcționăm mai bine. Imagine cu coperta cărții
Secretele creierului uman - Sandra Aamondt și Sam Wang, recenzie la o carte care deconstruiește mituri și pune în locul lor realități care să ne ajute să funcționăm mai bine.

Secretele creierului uman e o carte de popularizare a științei. Mai exact, a celei mai noi și mai la modă dintre științe – neuroștiința. În categoria cărților de popularizare, merită cu prisosință un loc fruntaș. Asta pentru că autorii par să fi găsit justa măsură de combinare a datelor științifice de primă mână cu un limbaj și un stil de expunere pe înțelesul tuturor. O dată întoarsă ultima filă, oricare dintre noi poate spune că înțelege ceva mai bine ce, cum și de ce îi trece prin minte. Drept consecință, putem acționa așa încât să ne fie mai bine. Iar asta nu-i deloc puțin lucru, nu? Cu siguranță e un motiv bun pentru care cartea merită citită.

Secretele creierului uman dărâmă mituri

Ne folosim doar 10% din creier… creierul lui Einstein era mai mare decât al oricăruia dintre noi… trei sticle de bere pe seară omoară o groază de neuroni… a rămas cu amnezie pentru că s-a lovit așa de tare la cap… copilul lui X e așa deștept pentru c-a ascultat Mozart din fașă. „Da, normal, toată lumea știe că așa e!” ar spune mulți dintre noi confruntați cu aceste afirmații. Dar Sandra Aamondt și Sam Wang ne arată de ce lucrurile nu stau chiar așa. Cartea lor ne învață ce și de ce ar trebui să schimbăm în aceste convingeri așa încât să avem o imagine mai corectă asupra „realității de sub scalp”. Implicit, aceste corecturi au potențialul de a ne îmbunătăți relația cu lumea și cu noi înșine.

Cartea începe cu un test despre cât de bine ne știm creierul. 20 de întrebări simpatic formulate arată în ce măsură cunoașterea noastră despre creier e dominată de astfel de mituri. Iar cartea încearcă apoi să le deconstruiască rațional și să pună în locul lor date reale. Desigur, ar fi foarte interesant ca la final să repetăm testul. Am putea obține astfel o dovadă incontestabilă a faptului că realmente am învățat ceva.

Și totuși… „de ce aș citi-o?”

Știința din Secretele creierului uman nu e aridă. De pildă, anxietatea nu e conceptul gol despre care ai învățat la ora de psihologie. Anxietatea e ceva ce simțim noi cu toții când plecăm în vacanță și ne îngrijorăm că am uitat să împachetăm ceva foarte important. În acest fel Aamondt și Wang aduc știința mai aproape de fiecare dintre noi, o aduc cu picioarele pe pământ. Putem să înțelegem mai bine despre ce vorbim atunci când vorbim despre anxietate pentru că ni se dă un exemplu în care ne recunoștem.

Dar lucrurile nu se opresc aici. Cartea ne oferă și sugestii practice pentru felul în care putem folosi multitudinea de date științifice. Continuând discuția despre anxietate, autorii fac referire la fobiile specifice și prezintă soluția propusă de terapiile cognitiv-comportamentale (dovedite a fi cele mai eficiente în tratarea lor). Soluția revine la confruntarea graduală cu stimulul care provoacă teama extremă (de exemplu vorbitul în public, zborul cu avionul, sângele, păianjenii etc.), până când acesta nu mai are efectul destabilizator de la care s-a pornit. Concluzia pe care o desprindem din abordarea pragmatică a autorilor este că știința despre creier ne ajută să trăim ceva mai bine, să ne temem mai puțin și să ne bucurăm mai mult de ceea ce avem.

Cui se adresează Secretele creierului uman?

Răspunsul la această întrebare e foarte simplu – nouă tuturor.

Pe de o parte, limbajul și modalitatea de prezentare a informației sunt accesibile oricui. Chiar dacă e vorba de experimente complicate sau de concepte foarte abstracte, autorii au un remarcabil talent de a le „ambala” încât să fie pe înțelesul tuturor. Despre orice fenomen discutat ni se spune unde poate fi întâlnit în viața de zi cu zi. Astfel toate asbtracțiunile sunt bine ancorate. Vrem să citim mai departe pentru că vedem clar cum ne poate ajuta ceea ce citim. De exemplu, un capitol al cărții e intitulat „Cum să păcălim creierul să ne ajute să slăbim” iar altul – „Cum sporim fericirea”.

„Eu sunt psiholog, știu toate astea, sigur m-ar plictisi cartea”

Nicidecum! Cei cu cunoștințe de psihologie sau neurologie nu vor avea deloc senzația că revin degeaba la cunoștințe vechi. Fără a renunța la rigoarea științifică, autorii descriu cu umor binefăcător chestiuni despre creier. Autorii îl citează pescriitorul american E. B. White: „Umorul poate fi disecat ca o broască, numai că subiectul moare și ce rămâne nu mai prezintă niciun interes decât pentru cei pasionați de știință” (p. 180). Abordarea cu zâmbetul pe buze propusă de autori e capabilă să resusciteze interesele de cunoaștere și de aplicare a cunoașterii în practică.

Traducere remarcabilă

Cartea e foarte bine tradusă. Mai rar se-ntâmplă ca fraze din științe să sune bine în română. Dar Maria Melania Tudorancea face o treabă bună. Atât cât se poate, desigur, dat fiind că unele denumiri își găsesc mai greu locul în română. De exemplu „Matricea Progresivă Avansată Raven” sună cam ciudat, dar cum altfel să-i spunem?!

Un sfat de final ar fi să țineți cartea asta pe aproape și să-i mai aruncați o privire când vă simțiți depășiți de manifestările creierelor – al vostru sau ale celor din jurul vostru. E posibil să v-ajute să înțelegeți ceva mai bine și asta poate fi un prim pas important înspre depășirea situației.

Sandra Aamondt & Sam Wang, Secretele creierului uman, Editura Litera, 2013

 

 

 

DISTRIBUIE
Alexandra Varga
Ada zâmbește mai tot timpul, ba chiar râde cu gura până la urechi adesea. Voia bună se vede și-n ce scrie. Asta pentru că filtrează realitatea reală prin grila hazului de necaz și-i încântată nevoie mare când devine contagioasă – „o fi dracu’ cam negru, da’ probabil doar din cauză că s-a mai îngrășat și-ncearcă și el săracu’ să păstreze aparențele… nu?”. Dintotdeauna a ținut ochiul critic larg deschis și i-a plăcut să împărtășească cu alții ce vede cu el. Rațiunea i-e prietenă bună, dar se ține departe de exagerări. Mai demult a făcut Filozofie, acum s-a semi-reorientat înspre Psihologie.