Gândirea pozitivă este chiar atât de eficientă pe cât se crede?

2301
Deși atât de lăudată, gândirea pozitivă poate fi împovărătoare pe termen lung. Haideți să aflăm de ce și cum putem mai degrabă să ne detașăm de emoții. Imagine cu femeie în parc care încearcă să gândească
Deși atât de lăudată, gândirea pozitivă poate fi împovărătoare pe termen lung. Haideți să aflăm de ce și cum putem mai degrabă să ne detașăm de emoții.

Cum ne revenim după o despărțire? Cum trecem peste o pierdere? Cum putem învăța să nu mai fim atașați de lucruri sau persoane? Cum putem reduce din suferință? Cum putem fi mai fericiți? Cartea Letting go (Calea renunțării) ne învață cum să o facem.

Cred că cel mai bine putem explica ce înseamnă detașarea printr-o povestioară cu tâlc.

Maimuța și borcanul plin cu bomboane

Îmi amintesc povestea despre maimuța lacomă care s-a repezit la borcanul plin cu bomboane colorate si a înhățat o mâna de dulciuri. Cu pumnul plin de bomboane, ea nu mai reușea să-și scoată mâna din borcan. Indiferent de cât se străduia, nu reușea să-și scoată mâna afară. Nu până când nu dădea drumul bomboanelor din pumn.

Săraca maimuță este blocată din cauza refuzului ei de a renunța la bomboane. Uitându-ne la ea, am vrea să îi spunem: „Renunță la bomboane. O să mori de foame dacă nu le dai drumul.” „Nu”, ar spune maimuța. „Le vreau pe toate. Am nevoie de toate. Nu renunț la ele.” Și noi insistăm: „Vei ramane cu mâna blocată și vei muri. Ai încredere în mine. Renunță la bomboane și mâna ta va ieși afară imediat.”

Nu avem niciun drept să o judecam. Ni se pare atât de ușor și de simplu când este o poveste, dar de câte ori nu ne spun prietenii ,,Ești într-o relație toxică. Nu mai sta. Îți face rău.”  sau ,,Acceptă că nu mai poți schimba nimic.” Și noi refuzăm să trecem peste și rămânem blocați.

Ce înseamnă detașarea?

Renunțarea sau mai bine zis detașarea implică să fii conștient de o emoție, să-i permiți să intre în viața ta, să o trăiești și să o lași să-și urmeze cursul fără să vrei să o schimbi sau să faci ceva în legătură cu ea. Înseamnă pur și simplu să lași emoția să existe prin a te concentra să elimini energia din spatele ei. Primul pas este să-ți permiți să ai un sentiment fără să îi reziști, să cauți să îl înlături, sa-ți fie frică de el, să îl condamni sau să ai o atitudine moralizatoare față de el. Înseamnă să renunți la a mai judeca și să îl iei ca pe o simplă emoție.

Tehnica este să lași emoția să-și urmeze cursul și să renunți la orice efort de a o modifica în orice fel. Să renunți la dorința de a te opune emoției respective. Rezistența la o emoție o face să dureze. Când renunțăm la a ne mai opune sau la a încerca să modificăm o emoție, putem trece la următoarea emoție poate mai ușor de tolerat. O emoție la care nu opunem rezistență va dispărea, deoarece energia din spatele său se disipează.

A fi detașat înseamnă a nu avea nicio emoție intensă în legătură cu nimic: „Este în regulă dacă se întâmplă și e în regulă și dacă nu se întâmplă.” Suntem liberi, ne detașăm de atașamente. Ne putem bucura de un lucru, dar nu avem nevoie de acesta ca să fim fericiți. Există o diminuare progresivă a dependenței de orice sau de oricine în afara noastră. Cum ne învăța Isus: „fiți în lume, dar nu din lume”.

De ce trebuie să alegem detașarea și nu să ne controlăm emoțiile?

Cred că întrebarea care se ridică tot timpul este: Există vreo modalitate de a opri un gând sau o emoție din a se amplifica? Eu cred ca e imposibil. Nu e doar părerea mea, ci acest punct de vedere a fost susținut și de Paul Ekman și Dalai Lama. Paul Ekman este printre cei mai mari experți la nivel mondial în domeniul emoțiilor, studiile sale stând la baza serialului Lie to me (Minte-mă).

Dalai Lama a susținut: „Deși nu putem stopa un gând sau o emoție nesănătoasă să apară, avem puterea de a ne detașa de acesta, iar mintea superior antrenată se poate detașa de el din clipa în care apare.”

Ce spun cele mai recente studii cu privire la gândirea pozitivă în ce privește depășirea ,,emoțiilor negative”?

Ultimele studii în domeniu tind să contrazică ceea ce știu majoritatea oamenilor despre gândirea pozitivă, în ciuda unor filme sau cărți ca „The Secret”. Haideți să vedem cum să ne protejăm de emoțiile negative.

Gabriele Oettingen, Profesor de psihologie la New York University și la University of Hamburg, a ajuns la următoarea concluzie în urma unui studiu: „Descoperirile noastre sugerează că, pe cât de plăcute și utile pot fi fanteziile pozitive când avem o stare depresivă de moment, ele pot fi problematice si împovărătoare pe termen lung.”

Așa cum se menționează și în articolul Success! Why Expectations Beat Fantasies, problema cu fanteziile pozitive este că ne permit să anticipăm succesul aici și acum. Cu toate astea, nu ne înștiințează cu privire la problemele pe care le vom întâmpina, cea mai mare fiind pierderea motivației. Până la urmă, ne simțim ca si cum ne-am fi îndeplinit deja obiectivul fără a o fi făcut-o.

Așteptările sunt mult mai importante decât această gândire pentru că se leagă de ceea ce ai reușit în trecut legat de obiectivul de acum. Pentru că ai fost capabil să iei un examen, te aștepți să îl poți lua și pe următorul.

Își are și gândirea pozitivă rolul ei, dar, în domeniul emoțiilor, cei mai mulți oameni își maschează depresiile prin gânduri pozitive și ajung să trăiască într-o lume nerealistă. În această lume fals creată, toți cei din jur observă depresia lor, mai puțin ei care se forțează în oglindă să fie fericiți fără a reuși să fie cu adevărat.

Știu oamenii să își gestioneze emoțiile?

O poveste din China antică ne relatează cum un bărbat ce călărea trece pe lângă un altul care stătea pe cealaltă parte a drumului. Omul îl întreabă: „Călărețule, încotro mergi?”. Călărețul răspunde: „Nu stiu. Întreabă-l pe cal.”

Această poveste reprezintă o metaforă pentru viața noastră emoțională. De obicei ne lăsăm conduși de emoții, fără să le controlăm. Nu avem control asupra calului, așa că îl lăsăm să ne ducă unde vrea el. Din fericire, putem îmblânzi și ghida calul. Totul începe cu înțelegerea calului și observarea preferințelor, tendințelor și comportamentului.  O dată ce învățăm cum să comunicăm și să lucrăm cu el, acesta ne va duce unde ne dorim.

Ce ne împiedică să ne vindecăm?

Psihologul Martin Seligman, autorul bestsellerului Learned Optimism a identificat 3 factori care ne împiedică recuperarea:

1. Personalizarea: credința că ceea ce s-a întamplat este numai din vina mea. Nu are legatură cu asumarea responsabilității. Știm cu toții că persoanele din postura de victime au o problemă cu asumarea responsabilității în mod excesiv. Ce trebuie înțeles este că în orice eveniment negativ sunt și alte părți implicate, nu doar una.

2. Generalizarea: credința că un eveniment ne va afecta toate evenimentele din ariile din viața noastră. „M-a concediat pentru că nu sunt bun de nimic. Probabil tot așa o să renunțe la mine și prietenii și soția.”

3. Permanența: credința că suferința/durerea/tristețea evenimentului va dura pentru totdeauna. Multe persoane, după o despărțire, se gândesc că nu vor mai întâlni pe nimeni ca vechiul partener și că vor rămâne singure pentru totdeauna.

Cum să renunțăm să ne mai luptăm cu emoțiile?

Întrebarea este dacă putem să renunțăm să ne luptăm cu emoțiile și totuși să ne învățăm lecțiile. Soluția este să renunțați la două lucruri: atașamentul și aversiunea.

Atașamentul este atunci când mintea noastră se ține de ceva cu disperare și refuză să îi dea drumul. Aversiunea este atunci când mintea noastră în mod disperat ține ceva la distanță și refuză să accepte acel lucru. Acestea 2 sunt responsabile de 90%, dacă nu chiar de 100% din suferință.

În momentul în care ni se întâmplă ceva, inițial are loc contactul dintre organul perceptor și obiect, apoi senzația si percepția se amplifică și imediat apoi apar atașamentul și aversiunea. Important este că atașamentul și aversiunea sunt separate de senzație și percepție, dar, pentru ca ele evoluează atât de apropiat, nu putem să sesizăm diferența.

De exemplu: Să zicem că ai stat mult timp pe scaun, te doare spatele și imediat după începi să simți aversiunea. Începi să îți spui: „Urăsc această durere. Nu mi-o doresc. Dispari!”. Cu suficient exercițiu, veți descoperi că aceste 2 experiențe sunt distincte.

Cum putem să reducem suferința și să ne creștem fericirea?

O dată cu distincția între suferință și atașament-aversiune, veți întâlni două noi oportunități:

  1. Oportunitatea de a simți durerea fără suferință. Aversiunea și nu durerea în sine creează suferința. Durerea e doar o senzație care creează aversiunea. Deci, de acum, lăsați durerea să își urmeze cursul.
  2. Posibilitatea de a experimenta plăcerea fără lipsa de satisfacție ulterioară. Cea mai mare problemă cu experiențele plăcute este că, la un moment dat, se vor încheia. Experiența în sine nu ne cauzează suferință, ci faptul că ne atașăm de ea și speranța noastră disperată că nu va dispărea ne cauzează suferința.

Thich Nhat Hanh exprimă foarte poetic acest lucru: „ofilirea florilor nu cauzează suferință, ci dorința noastră nerealistă ca florile să nu se ofilească e cea care ne cauzează suferința”. Să acceptăm că și experiențele frumoase sunt tot trecătoare.

 

„Let me fall if I must fall. The one I become will catch me.” („Să cad dacă va fi să cad. Cel care trebuie să devin mă va prinde.”)

Autor necunoscut

 

 

Surse:

  1. Option B, Sheryl Sandberg, Adam Grant, Ebury Publishing, 2017
  2. Letting go, David Hawkins , Ed. Hay House, New York City, Nov 2013
  3. Search inside yourself, Chade-Meng Tan, Ed. HarperCollins, New York 2014
  4. Breaking everyday addictions, David Hawkins, Ed. Harvest House Publishers, Eugene, Oregon 2008
  5. http://www.spring.org.uk/2011/01/success-why-expectations-beat-fantasies.php
  6. http://www.spring.org.uk/2016/02/avoid-positive-thinking.php
DISTRIBUIE
Sorin Manolache
Sunt pasionat de psihologie motivațională, dezvoltare personală, psihologia cuplului și grafologie. Sunt de părere că fiecare om are un potențial uriaș, dar nu întotdeauna valorificat. Îmi place să-i ajut pe oameni să-și îndeplinească obiectivele personale, să se cunoască mai bine și mai ales să se pună în mișcare în momentele cele mai grele ale vieții. Cred că orice om se poate schimba dacă i se oferă timp, înțelegere și claritate. Mă ocup de reintegrarea socială a deținutilor din penitenciar și fiecare zi de muncă este o evoluție atât pentru mine, cât și pentru cei cu care lucrez. Motto-ul meu este ,,Dreams are free, the journey isn’t” (John Maxwell). Am absolvit Academia de poliție ,,Alexandru Ioan Cuza” din București și Facultatea de Drept din cadul Universității „Nicolae Titulescu” din București.