Despre tehnica mindfulness sau asumarea necritică a prezenței aici și acum

Despre tehnica mindfulness - practica mindfulness vă poate fi de un real ajutor cu minime costuri de timp sau efort dacă nu mai faceți față la slujbă. Imagine cu femeie care practică mindfulness
Despre tehnica mindfulness - practica mindfulness vă poate fi de un real ajutor cu minime costuri de timp sau efort dacă nu mai faceți față la slujbă.

Despre practica mindfulness și utilitatea sa în viața de zi cu zi sunt multe de spus, dar pentru început voi încerca să mă limitez la cele mai importante aspecte.

„Dar e de-a dreptul banal să fii prezent în clipa de față! Măcar atâta lucru știm noi cu toții cu siguranță, că suntem aici și acum. Așa că… de ce am citi mai departe?” Pentru că de cele mai multe ori lucrurile nu sunt nicidecum așa de simple, iar prezența aici și acum e departe de a fi o banalitate. Mai mult, pentru că dacă am face realmente asta e foarte probabil că ne-am simți mai bine și am depăși mai ușor stresul. În fine, pentru că se pare că nu-i deloc așa complicat să învățăm. Slujba pe care o aveți vă stresează nespus sau vă simțiți sleiți de puteri în a-i face față? Practica mindfulness vă poate fi de un real ajutor cu minime costuri de timp și efort.

Ideea a pătruns în lumea occidentală pe filiera budismului zen. A fost însă complet eliberată de conotații religioase și folosită actualmente ca instrument psihoterapeutic. Altfel spus, este o formă de budism zen secularizat. Oricine, indiferent de orientarea religioasă, o poate practica pentru a fi mai în armonie cu sine și cu ceilalți și pentru a face față mai bine stresului cotidian.

Despre ce vorbim când vorbim despre practica mindfulness?

În limba română nu avem un singur cuvânt potrivit pentru  mindfulness. Putem doar să explicăm conceptual, surprinzând aspectele sale cele mai importante. Astfel, a fi mindful înseamnă a fi conștienți de ceea ce ni se întâmplă în momentul prezent, fără a eticheta cu „bine” sau „rău” observațiile. Înseamnă trecerea de la modul de „pilot automat” în care se desfășoară cea mai mare parte a existenței noastre la o trăire conștientă, asumată.

De exemplu, a fi mindful atunci când mâncăm ar presupune să mestecăm încet, conștientizând senzațiile. Astfel, dăm timp creierului să proceseze gusturile, mirosurile sau texturile, iar (ne)plăcerea pe care ne-o provoacă e recunoscută, acceptată dar nu supra-analizată. Am scăpa astfel de stresul gândurilor de felul „De ce îmi place? Dacă nu-mi place, ce să fac? Ce soi de brânză să iau mâine în loc? Oare mama cu alergia ei la lactoză o să poată mânca?”

Cum putem explica pe scurt mindfulness?

Atitudinea specifică poate fi sintetizată prin titlurile a două celebre piese The Beatles, Hello goodbye și Let it be. Practica mindfulness ne îndeamnă să lăsăm să fie, fără să ne agățăm de ceea ce e plăcut și fără să ne luptăm din răsputeri cu senzațiile dezagreabile. Să recunoaștem senzații, emoții sau gânduri (hello) dar să le privim cu oarecare detașare (goodbye).

Practica mindfulness e ca o tehnică de surf pe valurile vieții. Deși nu poți controla amplitudinea sau numărul valurilor, poți totuși învăța să le urci și cobori „cu grație”. Condiția e să fii realmente prezent în fiecare clipă a oceanului vieții tale. Astfel poți decide pe care dintre valuri le iei în piept și pe care le lași să treacă. Iar decizia nu poate fi luată prin împărțirea valurilor în bune și rele. De ce? Pentru că, în succesiunea nesfârșită de valuri și curenți de aer, binele și răul sunt într-o dinamică permanentă.

Ajutorul cel mai mare când practica mindfulness devine stil de viață

Putem înțelege însușirea tehnicilor de mindfulness ca pe adăugarea unui nou instrument în trusa de scule anti-stres și pro-voie bună pe care fiecare dintre noi ar trebui s-o aibă pe aproape. În acord cu evoluția în timp a rezultatelor studiilor amintite mai sus, e important să precizăm că instrumentul e cu atât mai benefic cu cât nu e folosit doar „în caz de urgență”. Asta pentru că la modul ideal mindfulness e mai mult decât o tehnică aplicată din când în când. E mai mult decât o aspirină luată atunci când ne doare capul. Optim ar fi să devină un stil de viață. O viață ale cărei „aici și acum”-uri, în loc să fie automatizate în virtutea inerției, sunt conștientizate și trăite ca atare.

Schimbarea de macaz de la  modul a face către modul a fi este deci un pas esențial în practica prezenței asumate și în obținerea rezultatelor pe care le promite. A internaliza ideea că acțiunea permanentă, într-un iureș nebun, nu e nicidecum o necesitate, e esențială pentru dobândirea unui nou stil de viață. Aici limba română ne ajută, căci ne oferă o expresie ce vorbește de la sine – a practica mindfulness ca stil de viață e în primul rând un fel de a fi (și nu de a face).

Instrucțiuni de utilizare pentru începători în practica mindfulness

Dar înainte să devină stil de viață, trebuie în primul rând să începem, nu? Ca la orice început de drum, e nevoie de motivație. Ar trebui ca efectele  mai sus menționate să îndeplinească funcția asta. Cu atât mai mult cu cât aveți o slujbă stresantă, un copil în perioada „de ce”-urilor permanente sau un pisoi care cere permanent atenție. Sau, pur și simplu, traversați o perioadă a vieții cu incertitudini la tot pasul. Dacă-i așa, atunci…

  1. …găsiți o „fereastră” de 10-15 minute de liniște, într-un loc în care să nu deranjați pe nimeni și nimeni să nu vă deranjeze.
  2. Găsiți-vă o poziție comodă, confortabilă, de preferință așezat, cu spatele drept și ambele tălpi pe podea, cu mâinile în poală.
  3. Închideți ochii și repirați adânc de câteva ori.
  4. Acordați atenție modului în care se simte contactul cu spătarul scaunului și cu podeaua. Concentrați-vă apoi asupra felului în care resimțiți atingerea palmelor pe pulpe. La fel cum știți că aveți mâini deși nu le vedeți, puteți deveni conștienți de diverse semnale ale corpului simțindu-le pur și simplu, „pe dinăuntru”.
  5. Integrați senzațiile din întregul corp fără a le împărți în bune și rele. Asta este, de fapt, experiența asumată a lui „aici și acum”.
  6. Concetrați-vă asupra respirației, încercați să urmariți parcursul aerului în corp. Numărați zece respirații adânci, abdominale.
  7. Când simțiți că mintea tinde să „umble brambura”, aduceți-o cu blândețe înapoi la respirație.
  8. Deschideți încet ochii, strângeți pumnii de câteva ori. Rămâneți pe loc o vreme pentru a „digera” minutele acestea de relaxare.
  9. Odată ce dobândiți oareșce experiență cu starea de prezență asumată e recomandat să practicați și atunci când sunteți implicați în activități curente. De exemplu, la masă, pe drum spre birou, în stația de autobuz.

 

 

Surse:

  1. C. Wolf, J.G. Serpa, J. Kornfield, T. Goodman – A Clinician’s Guide to Teaching Mindfulness

 

 

 

 

 

DISTRIBUIE
Alexandra Varga
Ada zâmbește mai tot timpul, ba chiar râde cu gura până la urechi adesea. Voia bună se vede și-n ce scrie. Asta pentru că filtrează realitatea reală prin grila hazului de necaz și-i încântată nevoie mare când devine contagioasă – „o fi dracu’ cam negru, da’ probabil doar din cauză că s-a mai îngrășat și-ncearcă și el săracu’ să păstreze aparențele… nu?”. Dintotdeauna a ținut ochiul critic larg deschis și i-a plăcut să împărtășească cu alții ce vede cu el. Rațiunea i-e prietenă bună, dar se ține departe de exagerări. Mai demult a făcut Filozofie, acum s-a semi-reorientat înspre Psihologie.