Inteligența emoțională

Capacitatea individului de a-și conștientiza propriile emoții și abilitatea de a le controla într-o manieră sănătoasă și productivă, precum și de a le recunoaște pe ale altora, de a discerne între diferite emoții, de a le clasifica și de a folosi aceste informații pentru a-și ghida gândirea și comportamentul pentru a se adapta la mediu și/sau pentru a-și atinge scopurile.

Deși acest termen a apărut inițial într-o lucrare aparținând lui Michael Beldoch din 1964, acesta a devenit popular ca urmare a cărții cu acest nume scrisă de Daniel Goleman din 1995. De atunci, teoria inteligenței emoționale a fost criticată de comunitatea științifică, deși a cunoscut o apreciere masivă în zona dezvoltării personale.

La prima vedere, ar putea părea că inteligența emoțională este o aptitudine prosocială, umanitară. Acest nu e întotdeauna adevărat, conform unui studiu care sugerează faptul că oamenii care au o inteligență emoțională ridicată, respectiv o abilitate ridicată de a-și identifica propriile emoții și de a și le controla, o pot folosi fie în scopuri pozitive, fie negative, în atingerea propriilor interese și în manipularea celorlalți. Inteligența emoțională în combinație cu alte elemente, cum ar fi etica, pot conduce la folosirea sa în prosocială.