4 motive pentru care copilul nu este cuminte

1258
Există diverse motive pentru care copilul nu este cuminte, însă cauzele principale sunt: nevoia de atenție, de putere, răzbunarea, inadecvarea. Imagine cu un copil care scoate limba
Există diverse motive pentru care copilul nu este cuminte, însă cauzele principale sunt: nevoia de atenție, de putere, răzbunarea, inadecvarea.

Există diverse motive pentru care copilul nu este cuminte, dar de multe ori la bază stă nevoia sa de a primi atenție. Adesea, părintele se întreabă: „Nu înțeleg de ce face asta!” Este foarte util pentru un părinte să știe de ce copilul se comportă așa cum o face, deoarece identificând cauza, poate reuși să reducă mai rapid comportamentul nedorit.

Atunci când un copil nu primește atenție, el caută să obțină chiar și atenție „negativă”. Dacă părinții nu au timp de el sau sunt prinși cu alte activități: se ocupă de alt copil, gătesc, vorbesc la telefon etc., copilul caută să-i capteze atenția. Când cel mic este cuminte, părintele își vede de treaba lui și nu-l bagă în seamă.

Copilul descoperă rapid că, dacă se poartă cum trebuie, e ignorat. Dacă face însă vreo prostie, părintele se oprește din orice face în acel moment și devine atent la copil. Părintele îl ceartă sau îi cere explicații pentru comportamentul său. Nu are rost să mai menționez cât de bogată este imaginația copilului atunci când e pus pe șotii.

În ciuda faptului că această atenție este una negativă, s-a dovedit în mod repetat că aceasta crește frecvența comportamentului nedorit la copii. Chiar și atunci când copilul se potolește când este certat, riscul ca el să reia acest comportament este crescut.

Motive pentru care copilul nu este cuminte

Conform medicului psihiatru Ruldoph Dreikurs,autor al cărții „Children the Challenge”,  există patru motive pentru care copilul nu este cuminte:

  1. Atenție
  2. Putere
  3. Răzbunare
  4. Sentiment de inadecvare

După cum spuneam mai sus, mulți părinți se întreabă de ce un copil nu se poartă cum trebuie. Această întrebare este greșită. O întrebare mai utilă este: „Ce speră copilul să obțină cu acest comportament?”

Una dintre principalele provocări ale meseriei de părinte constă în a reacționa corect atunci când copilul nu este cuminte. Adesea, părinții cad în capcana tiparului comportamental transmis din generație în generație conform căruia copilul trebuie disciplinat. A țipa la copil, a-l pedepsi aspru, chiar a-i da o palmă nu rezolvă problemele de comportament. De fapt, au efectul opus, de a intensifica un comportament negativ. Pedeapsa învață copilul că cel care are dreptate e cel mai puternic. El nu învață valori precum respectul, autocontrolul, cooperarea. Un alt risc este ca el să ajungă să creadă că e „un copil rău”.

Copiii nu sunt cuminți nu pentru că sunt „răi”, ci pentru că vor ceva de la noi. Iată cum ar fi mai corect să reacționăm, conform medicului Rudolph Dreikurs:

Copilul caută atenție

Scopul comportamentului nedorit: Copilul încearcă să câștige atenția părintelui pentru a fi observat, a se simți special, a-și impune punctul de vedere.

Exemplu de comportament nedorit: Copilul țipă, vorbește cu părintele atunci când acesta e la telefon.

Reacția părintelui: Părintele este enervat. Acesta acordă atenție comportamentului copilului, îl ceartă sau încearcă să-l mituiască pentru a sta cuminte.

Reacția copilului: Copilul se oprește temporar, deoarece și-a atins scopul de a atrage atenția părintelui

Răspuns eficient al părintelui: Părintele ignoră comportamentul nedorit. Îndepărtează copilul din situația respectivă. Reacționează doar la comportamentul pozitiv.

Copilul caută puterea

Scopul comportamentului nedorit: Copilul vrea să domine, să facă pe șeful, să câștige.

Exemplu de comportament nedorit: Copilul refuză să-și strângă jucăriile, nu vrea să meargă la culcare, insistă să i se cumpere o gustare nesănătoasă.

Reacția părintelui: Părintele este furios și i se pare că i se testează limitele. Adesea, simte nevoia de a sili copilul să-l asculte. Uneori, părintele cedează pentru a evita o criză de furie a copilului în public și pentru a evita lupta pentru putere.

Reacția copilului: Copilul are o criză de furie, se ceartă cu părintele și se oprește temporar din comportamentul nedorit dacă părintele cedează.

Răspuns eficient al părintelui: Părintele nu se implică în lupta pentru putere, dar nu cedează. Părintele duce copilul acasă, îi arată că există niște consecințe naturale ale acestui comportament. Apelează la acțiuni și nu la cuvinte care pentru moment nu dau rezultate. Își păstrează calmul și îi oferă copilului alternative.

Copilul caută răzbunarea

Scopul comportamentului nedorit: Copilul vrea să arate că poate face și el rău părintelui la fel cum i-a făcut și acesta lui. Încearcă să transmite mesajul că se simte neiubit.

Exemplu de comportament nedorit: Copilul spune lucruri care știe că vor răni: „Te urăsc!”, „Ești o mamă rea!” Copilul este nepoliticos și manifestă o atitudine ostilă.

Reacția părintelui: Părintele este rănit, se simte nerespectat și înfrânt. Adesea, are tendința de a pedepsi copilul pentru comportamentul său.

Reacția copilului: Copilul continuă să transmită ideea că-și urăște părintele prin cuvinte sau fapte. Își acuză părintele că e un părinte rău.

Răspuns eficient al părintelui: Părintele se ferește pe cât posibil să restricționeze comportamentul copilului. Încearcă să susțină copilul, să-i arate că e iubit, să încurajeze cooperarea acestuia. Copilul trebuie să se simtă liniștit de faptul că e în siguranță și iubit.

Copilul are un sentiment de inadecvare

Scopul comportamentului nedorit: Copilul se poartă ca și cum ar fi el însuși inadecvat, ca și cum nu ar avea rost să-și dea silința, are impresia că nu e un copil „bun”.

Exemplu de comportament nedorit: Copilul renunță ușor să mai continue o sarcină sau nu se apucă deloc de ea.

Reacția părintelui: Părintele se simte neputincios, renunță să mai convingă copilul să facă ceva, fiind epuizat de efortul de a-l convinge să coopereze.

Reacția copilului: Copilul devine pasiv și inactiv, renunță în continuare să-și dea silința, manifestând un comportament de tipul „nu are niciun rost”.

Răspuns eficient al părintelui: Părintele încurajează copilul în mod repetat. Îi arată că este convins de abilitățile copilului și de faptul că poate realiza ceva cu succes.

Cum să identificăm motivația copilului

O modalitate de a identifica motivul comportamentului greșit al copilului este de a te gândi la cum te simți atunci când el nu e cuminte. De exemplu, te simți enervat când copilul caută atenție. Te simți furios când el caută putere. Te simți rănit când vrea să se răzbune pe tine. Ai un sentiment de frustrare când acesta se simte inadecvat. Atunci când știi de ce copilul se poartă așa cum o face, poți alege răspunsul optim la comportamentul său, prevenind reapariția sau agravarea acestuia.

Foto: pixabay.com

 

Surse:

  1. www.twu.edu: Why Do Children Misbehave
  2. www.metapsych.com: The 4 Goals of Misbehavior in Children
DISTRIBUIE
Ruxandra Comșa
Ruxandra este licențiată în psihologie, formator și psihoterapeut în formare. Administrează site-ul povesticufluturi.ro, face voluntariat, organizează grupuri de suport și lucrează cu cupluri, grupuri și persoane care urmăresc dezvoltarea personală și care își doresc să facă o schimbare pozitivă în viața lor. Redescoperind energia creatoare din adâncul nostru, putem elibera o uriașă forță constructivă care să ne remodeleze întreaga existență. Nu e niciodată prea târziu și nu suntem niciodată prea slabi, prea bătrâni sau prea obosiți pentru a deveni exact cine ne dorim să fim.