Relații pozitive și relatii toxice. Existăm funcțional şi fericiţi în şi prin relaţii?

1448
Câți prieteni e bine să avem, ce tip de relații și care e efectul lor pentru sănătatea fizică și psihică: ce înseamnă relații pozitive și relații toxice? Imagine cu două prietene care stau de vorbă
Câți prieteni e bine să avem, ce tip de relații și care e efectul lor pentru sănătatea fizică și psihică: ce înseamnă relații pozitive și relații toxice?

Pornind de la filosofie şi ajungând la social, am putea spune că dialectica, atât ca metodă filosofică, dar și ca metodă universală de cunoaştere a existenţei, ne transmite printr-unul din principiile sale că: „Tot ceea ce există există în şi prin relaţie”.  Am putea foarte usor să fim de acord cu asta. Cu atât mai mult cu cât, observând mediul, constatăm că mai totul se construieşte prin relaţie.

Dacă am urmări pe cineva din exterior, pe tot parcursul ontogenezei sale, am observa că, din momentul naşterii şi până la moarte, individul dezvoltă, întreţine şi perpetuează tot felul de relaţii. Aceste relaţii devin amprente puternice în tot ceea ce  presupune existenţa noastră individulă.

Se pare că alegerile şi preferinţele individuale stau pe undeva pe la coada listei. În mod ciudat, evoluţia personală e oarecum prestabilită de un anumit mediu relaţional. Oare?

Ne naştem pregătiţi sau împotriva mediului?

Freud spunea ca fiinţele umane se nasc în conflict cu mediul lor. Oamenii ar fi construiţi, în această concepţie, asemenea animalelor. Ei ar căuta împlinirea plăcerilor simple cu o nemiloasă lipsă de control. Faptul că individul şi ar urma plăceri egoiste, punându-i în pericol pe ceilalţi, determină apariţia unui control din partea grupului pentru a limita plăcerile hedoniste.

Hartmann, însă, inspirându-se din teoria lui Darwin, a evoluţiei speciilor, a emis o altă teorie. El considera că, dacă oamenii, la fel ca toate organismele, sunt în mod natural spontan meniţi să se adapteze mediului, acest lucru trebuie să fie valabil nu numai referitor la caracteristicile fizice, ci şi la cele psihice.

Astfel, fiecare dintre noi venim pe lume echipaţi cu posibilităţi de dezvoltare. Fiecare dintre noi aşteptăm, precum seminţele ploaia, condiţiile de mediu optime pentru a ne începe creşterea.

Personal, cred că adevărul e undeva la mijloc.

Începutul, respectiv mediul familial, dă startul modului în care se vor forma viitoarele conexiuni sociale.  Se spune că nu există parentaj sau mediu ideal, ci doar unul suficient de bun. Acesta permite individului să se dezvolte armonios.

Ne dezvoltăm prin relaţii. Până unde putem să ne adaptăm?

O dată cu vârsta, se creează un ansamblu de legături – fraţi, prieteni, colegi,  grupuri  etc. Din acesta se stucturează la randul lor într o manieră dinamică diverse categorii de relaţii. Acestea pot fi neutre, superficiale, apropiate sau profunde.

Astfel, stilul de relaţionare reprezintă una din cele mai importante dimensiuni ale persoanei, având valoare funcţională.

Putem afirma cu certitudine că modelul relaţiilor primare reprezintă nucleul de la care se porneşte. În final însă, modul în care reuşim să gestionăm, cultivăm sau dezvoltăm relaţiile noastre depinde de mulţi alţi factori. Aceștia pot fi temperamentul, inteligenţa, imaginea de sine, experinţa acumulată, modelele şi normele socioculturale etc.

Într-o relaţie, pot domina afecţiunea, raţiunea, comunicarea, influenţa, manipularea, exploatarea, atitudinea faţă de partener, modul și gradul de implicare, constanţa, empatia. Toate acestea reprezintă dimensiuni ale modului în care alegem, uneori conştient, alteori nu, să construim  ulterior relaţiile din viaţa noastră.

Alegem sau ne adaptăm?

Fiecare are capacitatea de a stabili nişte norme proprii după care apreciază calitatea funcţională sau nu a unei relaţii, indiferent de natura ei.

Dar, în foarte multe situaţii, sub presiunea unor beneficii ascunse ori din teama de singurătate, alegem varianta adaptativă.

Cercetările arată că persoanele sănatoase, puternice şi stabile psihic sunt integrate în reţele relaţionale pozitive, de o anumită densitate şi calitate. Numărul optim de relaţii diferă de la individ la individ, de la un mediu social la altul. Chiar şi maniera în care fiecare percepe calitatea sau pozitivismul unei relaţii este subiectivă.

Foarte important în cadrul acestor reţele sunt relaţiile personalizate, cele cu un anumit grad de implicare emoţională. Acestea pot fi pozitive sau negative. Aici sunt incluşi partenerul de cuplu, prietenii apropiaţi, amicii, colegii cu afinităţii reciproce.

O persoana fără relaţii pozitive devine vulnerabilă din punct de vedere psihic şi chiar fizic. Singurătatea este considerată o adevarată maladie.

Studiile au făcut legătura dintre relaţiile pozitive si starea de sănatate mentală şi fizică.

Relaţiile ne fac mai fericiţi si mai longevivi?

Robert Waldinger, psiholog clinician, psihiatru şi profesor la Harvard, a vorbit la o conferinţă TED din noiembrie 2015, despre probabil cel mai longeviv studiu făcut cu privire la viaţa adulţilor. Prin acest studiu, cercetătorii au încercat să descopere ce-i face pe oameni să fie fericiţi şi sănătoşi şi la bătrâneţe.

În urma celor 75 de ani, concluziile studiului sunt cât se poate de clare. Acestea nu vorbesc despre bani, celebritate sau muncă pe brânci. Cel mai clar mesaj al acestui studiu este că relaţiile bune ne menţin mai fericiţi şi mai sănătoşi.

Trei lecţii se desprind din această concluzie foarte generală:

●  Legăturile sociale fac bine şi singurătatea ucide.

●  Nu numărul de prieteni contează şi nu faptul că eşti sau nu într-o relaţie stabilă. Importantă este calitatea relaţiilor tale apropiate. Relaţiile bune protejează nu doar corpul, ci şi creierul şi memoria pe termen lung.

●  Relaţiile sociale apropiate de calitate prelungesc viaţa. Acestea păstrează buna dispoziţie chiar şi în zilele când durerile fizice (ale bolilor bătrâneţii) sunt mari.

În schimb, experienţa singurătăţii e de-a dreptul toxică. Sănătatea persoanelor singure decade încă de la mijlocul vieţii. Capacitatea creierului scade mai repede decât la cei cu relaţii sociale fericite. Durata de viaţă e mai scurtă.

Motivaţia fericirii pe termen lung, zic eu, ar putea constitui un bun punct de plecare spre o analiză a relaţiilor în care ne aflăm. Aceasta ne-ar putea ajuta la eliminarea toxicităţii şi depunerea în acelaşi timp de eforturi susţinute în a construi si mai ales păstra acele relaţii care ne fac bine.

Spor la relaţionare!

O zi plină de zâmbete autentice vă doresc!

DISTRIBUIE
Petruta Stoica
Petruţa crede în oameni şi în capacitaţile lor de refacere. În fiecare dintre noi există ceva bun, spectaculos şi neşlefuit ce poate fi adus la lumina. Crede, de asemenea, că nu exista oameni buni şi oameni răi, ci doar oameni care au fost ajutati de mediu să devină ceea ce sunt. Petruţa este o empatică-raţională, omul care ramane acolo până la sfârşit, cea care împinge lucrurile înainte, atâta timp cât vede că mai este ceva de salvat. Nu există lucruri care nu merită salvate. Crede în echilibru şi în legea compensaţiei, chiar dacă de multe ori acestea par să nu existe. Absolventă a Facultătii de Drept si de profesie avocat, a ales să-şi schimbe traseul profesional şi să facă ceea ce şi-a dorit şi, într-un fel aparte, datorită profesiei, a făcut dintotdeauna. Să lucreze cu sufletul oamenilor. Urmeză cursurile Facutăţii de Psihologie „Titu Maiorescu” şi în paralel o formare în psihoterapie psihanalitică. Şi-a îmbogăţit portofoliul, acreditându-se ca și consilier psihologic de dezvoltare personală.