Vorba dulce mult aduce. Află cum îți pot îndulci cuvintele viața

1586
Cum să folosești vorba dulce pentru a-ți modela percepția asupra realității, a celorlalți și a propriei persoane așa încât să te simți mai mulțumit. Vorba dulce mult aduce
Cum să folosești vorba dulce pentru a-ți modela percepția asupra realității, a celorlalți și a propriei persoane așa încât să te simți mai mulțumit. Vorba dulce mult aduce

Nu nu, ăsta nu e un articol moralist despre folosirea corectă gramatical a limbii. O să vorbim mai degrabă despre „corectitudinea pragmatică” a unor vorbe pentru bunăstare psihică. Asta înseamnă că vorbirea corectă nu e doar conformă cu sensurile cuvintelor din DEX, ci e și un stil de a folosi limbajul care contribuie la a ne face să ne simțim bine. Cu siguranță știți și probabil ați folosit de multe ori expresia încurajatoare „eh, lasă, că nu-i dracu’ chiar așa de negru”. Acest articol este despre folosirea unui limbaj care să ne ajute să vedem mai degrabă tonurile pozitive și nuanțele pastelate ale vieții, decât mulți draci negri, întunecați. Vorba dulce se referă exact la asta.

De unde până unde așa o idee?

Felul de a vorbi, cuvintele folosite influențeză felul în care privim lucrurile, adică în care gândim. Și cum gândurile (explicite sau nu – asta e mai puțin important) afectează direct cum ne simțim, are sens să spunem că limbajul are partea lui de responsabilitate pentru starea noastră psihică.

Ideea că limbajul are o influență puternică asupra felului în care cunoaștem și înțelegem lumea nu e deloc nouă. E, de fapt, teza principală a relativismului lingvistic. Partea bună a lipsei de originalitate e că numeroase studii empirice aduc dovezi care susțin această idee. De exemplu, un studiu recent arată că suedezii și spaniolii estimează diferit intervale temporale pentru că primii folosesc măsuri ale distanței (lung – scurt) iar ceilalți măsuri ale volumului (mare – mic) pentru a exprima durata. Estimările suedezilor au fost influențate de lungimea unei linii de pe ecran, pe când ale spaniolilor – de cât de plin era un recipient pe care-l observau, dar nu invers.

Merită amintite și numeroasele studii care susțin „efectul de încadrare” (framing effect) al limbajului. Astfel, expresiile „20% au fost salvați” și „80% au murit” generează comportamente diferite, deși înseamnă același lucru. Oamenii preferă prima variantă probabil pentru că salvarea a 20% pune în evidență „jumătatea plină a paharului”.

În concluzie, cuvintele folosite ne influențează și deciziile și starea psihică.

Vorba dulce pentru bunăstare psihică

Spunea Gellu Naum în poezia A patra peșteră „noi n-avem dreptul fiindcă ne exprimăm în omizi”. Parafrazându-l, aș spune că foarte adesea noi n-avem șansa să fim mulțumiți, să ne simțim bine, pentru că ne exprimăm în cuvinte miriapodice. De multe ori cuvintele pe care le folosim au mult mai multe picioare decât le-ar fi suficient să înainteze, adică să transmită sensul dorit.

Cineva ar putea răspunde „Eh, dar cuvintele astea… sunt doar un fel de-a spune”. Într-adevăr, dar de cele mai multe ori felul acesta are un impact puternic asupra modului în care înțelegem ce se întâmplă și, drept urmare, asupra modului cum ne simțim.

Păi dacă tot timpul ne doare capul îngrozitor de tare, afară e înfiorător de frig, avem de depășit cea mai aglomerată zonă de trafic, nimeni nu ne iubește etc. … ce speranțe de liniște și armonie mai putem avea? Dacă ne formulăm realitatea în termeni negativi ce pretenții de fericire putem avea?

Ce-i de făcut?

Soluția e simplă – vorbele pentru bunăstare psihică sunt la îndemâna oricui. Dacă vorbele creează realități în mintea noastră, să avem grijă să ne construim realitatea care ne face să ne simțim cel mai bine.

Din fericire, nu e deloc complicat. Dacă asupra a ceea ce se întâmplă avem capacitate de control limitată, vorbele măcar țin în totalitate de noi. Noi le alegem. Nu trebuie decât să fim puțin atenți la ce și cum spunem, fie altora, fie nouă înșine. Iată și câteva sfaturi concrete:

  • Cuvintele mari

    Să avem grijă cu folosirea cuvintelor mari de genul toți, delocîntotdeauna, niciodată. Astfel de cuvinte nu admit excepții – dacă „toată lumea vine la mare”, cineva care a pierdut trenul face propoziția falsă. Deci, dacă folosim frecvent astfel de cuvinte, ne putem face vinovați de minciuni sau măcar de neadevăruri. Ceea ce n-o să ne facă să ne privim cu ochi prea buni.

  • Idealizări și minimizări

    Să nu exagerăm trăsăturile lucrurilor despre care vorbim, nici pe cele de bine, dar nici pe cele de rău. Altfel spus, să nu idealizăm dar nici să nu minimizăm. Asta pentru că idealurile nu există în „realitatea reală”. Dacă într-o seară de iulie ne e puțin frig, a spune „Am înghețat!” ne-ar strica bucuria mult așteptată în timpul zilei când termometrul arăta 40. Dacă ne strâng puțin blugii, a spune „M-am făcut cât casa!” ne poate arunca în depresie. Asta ne poate face să înfulecăm și mai mult din ciocolata aia cu alune, așa încât peste un timp să ajungem realmente la dimensiuni hiperbolice. Acesta e un exemplu și pentru modul în care limbajul poate fi profetic. Deci, dacă e ceva ce nu ne dorim, e de preferat să nu vorbim ca și cum ar fi realitate.

  • Superlativele

    În aceeași ordine de idei, să nu exagerăm cu folosirea gradelor de comparație. În special superlativul relativ (cel/ cea mai) și cuvintele care amplifică însemnătatea sau dimensiunile lucrurile („mare cât o zi de post”) ne pot dezamăgi. E probabil să fim decepționați că realitatea nu se ridică la nivelul felului în care vorbim despre ea. Iată un exemplu de versuri la superlativ: „Sunt cel mai frumos din orasul acesta, Pe străzile pline când ies n-am pereche. Atât de grațios port inelu-n ureche Și-atât de-nflorite cravata și vesta. Sunt cel mai frumos din orasul acesta.” (Radu Stanca, Sunt cel mai frumos din orasul acesta). Închipuiți-vă c-am vorbi despre noi în felul ăsta. Cel mai probabil că n-ar trebui să mergem prea departe pentru a vedea că lucrurile nu stau chiar așa. Ceea ce e foarte probabil să ne întristeze sau să ne înfurie.

  • Formalisme

    Să nu încărcăm nejustificat limbajul – e.g., cu politețuri sau formalisme care nu sunt cerute de context. Dacă insităm să ne adresăm cu „dumneavoastră” cuiva care ne-a zis că „tu” e mai bine, vom îngreuna apropierea emoțională. Drept urmare ne vom simți mai singuri și, probabil, mai triști.

Punctul comun acestor sfaturi ar fi să încercăm să păstrăm proporțiile dintre vorbă și realitate. Păi, dacă tot e așa de simplu, merită încercat, nu?

DISTRIBUIE
Alexandra Varga
Ada zâmbește mai tot timpul, ba chiar râde cu gura până la urechi adesea. Voia bună se vede și-n ce scrie. Asta pentru că filtrează realitatea reală prin grila hazului de necaz și-i încântată nevoie mare când devine contagioasă – „o fi dracu’ cam negru, da’ probabil doar din cauză că s-a mai îngrășat și-ncearcă și el săracu’ să păstreze aparențele… nu?”. Dintotdeauna a ținut ochiul critic larg deschis și i-a plăcut să împărtășească cu alții ce vede cu el. Rațiunea i-e prietenă bună, dar se ține departe de exagerări. Mai demult a făcut Filozofie, acum s-a semi-reorientat înspre Psihologie.